marți, 5 martie 2013

Un maestru trăieşte în afara timpului


"Într-o zi la ora mesei stăteam la rând să-mi iau o farfurie cu o salată plină de vitamine şi o pâiniţă crocantă de făină integrală, când am simţit în ceafă vibraţia unor ochi pătrunzători care mă fixau ca nişte raze x. Când m-am întors, în spatele meu era Roc, pe care îl mai văzusem şi îl auzisem vorbind, dar pe care nu îl întâlnisem personal până atunci. Am stat de vorbă puţin, apoi ne-am aşezat la aceeaşi masă să mâncăm. Când am terminat, Roc m-a întrebat dacă nu aş vrea să vin să-i fac o vizită la rulota unde era el cazat în timpul acestei scurte şederi de la Edinburgh, să bem un ceai cu fursecuri. Am acceptat cu dragă inimă şi nu după mult timp stăteam veseli în cămăruţa lui Roc, împărtăşindu-ne reciproc frânturi din vieţile noastre şi distrându-ne de minune.

L-am întrebat pe Roc dacă putea să mă ajute şi pe mine să mă dumiresc în privinţa fenomenului pe care îl trăisem doi ani la rând şi care, de când venisem la Findhorn, începuse să se intensifice serios. Din când în când, în timpul zilei, aşa, ca din senin, simţeam brusc o energie care se revărsa asupra mea şi în jurul meu. Aveam impresia că eram învăluit în lumină şi, dacă m-aş fi uitat în oglindă, nu aş fi arătat deloc cum eram eu de obicei. Ochii ar fi avut o căutătură pătrunzătoare, pielea de pe frunte ar fi fost încreţită, în timp ce o energie care curgea prin tot corpul meu până în creştetul capului, îmi trăgea în sus pielea de pe cap. Acest fenomen mi-a indus şi un fel de zâmbet beatific în acest timp în care toată fiinţa mea era îmbăiată într-o iubire radioasă. Mă simţeam extrem de calm, chiar binecuvântat, şi nu îmi venea să mă mişc deloc. Dacă m-aş fi cufundat acum în această stare, l-am întrebat eu pe Roc, s-ar uita puţin să-mi spună şi mie ce credea el că se întâmplă? 

Cu o sclipire curioasă în ochi, noul meu prieten a acceptat cu bucurie şi, după ce m-am aşezat oarecum într-o postură de meditaţie, starea respectivă s-a instaurat în câteva minute. Uitându-mă la Roc prin ochii mei strălucind de extaz şi radianţi, am văzut că el începuse să dispară în valuri de lumină. După un minut el mi-a spus, în accentul lui scoţian săltăreţ: “Este un bătrân frumos cu părul alb care îşi aruncă de sus lumina asupra ta. Nu ştiu cine este, dar este foarte înţelept şi te iubeşte foarte mult.” Am rămas amândoi timp de mai multe minute într-o stare de pace profundă, Roc continuând să zâmbească, în timp ce, fixându-mă cu privirea, observa prin mine, cu o mare curiozitate, lumile de dincolo.
 
În aceeaşi seară, la cină, tot la sediul comunităţii, m-am trezit din nou că stau alături de Roc. Era prins într-o conversaţie cu un tânăr american care stătea la masă în faţa lui. Lângă mine, pe masă, aveam o copie a Autobiografiei faimosului yoghin Paramhansa Yogananda. Brusc mi-a venit în minte o idee şi am deschis cartea la pagina cu fotografia lui Lahiri Mahasaya (1828–1895), cel care i-a fost guru lui Swami Sri Yukteswar, care, la rândul său, a fost gurul lui Yogananda. Am împins uşurel cartea ca din întâmplare pe partea cealaltă a mesei, astfel ca Roc să o poată vedea cu colţul ochiului. El şi-a aruncat privirea pentru o clipă la ea în timp ce îşi manevra tacâmurile deasupra farfuriei şi a spus aşa, într-o doară, cu un zâmbet de aprobare: “Oh, da, el este.” Apoi şi-a continuat conversaţia cu tânărul american, fără să piardă deloc firul."

"Erosul Înălţător" de John Maxwell Taylor. Fragment din Capitolul 11 - Odiseea energiei mele spiritual-sexuale

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu