„Norii s-au adunat, dar ploaia nu a mai venit”. Ghici care este sensul sexual ascuns al acestei propoziţii nevinovate?
De ce este sexualitatea taoistă superioară celei occidentale? O
simplă comparaţie între texte ce aparţin celor două culturi este
concludentă. În mai multe cărţi taoiste „de noptieră” – cum se numesc în
mod tradiţional manualele de sexualitate chineză – se menţionează că
măsura corectă pentru satisfacerea deplină a unei femei este de „o mie
de înfigeri”. Chiar dacă pare mult, în realitate aceste penetrări
acoperă cam o jumătate de oră, iar această durată nu este nici pe
departe mult pentru un taoist. Intervalul se justifică şi din punct de
vedere al medicinei occidentale, aceasta fiind durata observată în care o
femeie poate atinge starea de orgasm în condiţii normale. În paralel
însă găsim în lucrarea ce se vrea de referinţă a autorului american
David Reuben, “Tot ce ai vrut să ştii despre sex”, că „un bărbat potent
normal va efectua între 50 şi 100 de înfigeri pelviene”. Etalonul orar
ar fi de 5-10 minute! Nu e de mirare că în societatea occidentală
frustrarea feminină a atins cote astronomice.
Controlul ejaculării, secretul taoist
Toate tratatele taoiste sunt de acord cu acest aspect: ejacularea
masculină este baza deteriorării sănătăţii bărbatului şi a relaţiilor
sale amoroase. În scopul de a-şi menţine tinereţea şi vigoarea, există
nenumărate tehnici şi indicaţii. Un bărbat care nu ejaculează nu este
nici pe departe privat de orgasm, dimpotrivă. Atunci când aceasta
reuşeşte să-şi controleze impulsul ejaculator, apare un alt fel de
orgasm, mult mai profund şi mai puternic decât cel obişnuit. Cu această
ocazie, femeia este şi ea mulţumită – pentru că nu mai este oprită din
joc înainte de a juisa, la rândul său – iar bărbatul nu-şi mai pierde
energia vieţii conţinută în spermă.
Sexul taoist? O poezie
Una dintre trăsăturile de bază ale poporului chinez este rafinamentul
estetic minuţios. Un chinez e în stare să facă o operă de artă şi
dintr-un bob de orez. Bineînţeles că aceeaşi regulă se aplică şi
domeniului sexual. Atunci când se pregăteau pentru o întâlnire amoroasă,
femeile taoiste creau o atmosferă deosebită. Lumina slabă a
lumânărilor, cearşafurile stropite cu pudră parfumată cu proprietăţi
afrodiziace, diferite podoabe şi ornamente cu tâlc, băuturile aromate –
toate creau un cadru care trezeau dorinţele amanţilor. Denumirile
organelor şi acţiunilor sexuale nu au nimic vulgar, chiar dimpotrivă.
Nevinovăţia lor face din jocul amoros ceva asemănător jocului de copii.
Spre exemplu, ai putea să crezi că una din denumirile clasice ale
actului sexual este „Norii şi ploaia”? „Norii” simbolizează esenţa
feminină, yin, în timp ce „ploaia” se referă la esenţa masculină, yang,
sperma. „Norii s-au adunat, dar ploaia nu a mai venit” – spune un text.
Clitorisul se numeşte „terasă de jad”, vaginul „palatul ceresc”, iar
penisul „tijă de jad”. Orgasmul feminin se numeşte „marele reflux”, iar
ejacularea masculină mai poartă şi numele de „moarte”.
Câte bordeie, atâtea obiceie
Amanţii chinezi nu sunt nici pe departe adepţii ideii că după ce
închizi lumina totul decurge de la sine. În primul rând, lor nu le place
amorul pe întuneric. Apoi, ei nu se lasă deloc în voia simţurilor
dezlănţuite, dimpotrivă. Atenţia bărbatului în acele momente se aseamănă
cu aceea a unui călăreţ pe un cal cu hăţurile uzate. În orice moment se
pot rupe, iar el poate să cadă de pe cal. La fel, în orice moment
senzaţiile o pot lua razna şi energia vieţii poate fi pierdută prin
ejaculare. Astfel că, după „sorbirea izvorului abundent” – adică după ce
a executat cunilingus în timpul preludiului, „ambasadorul” – un alt
nume al penisului” – este pregătit „să-şi prezinte recomandările” –
adică să pătrundă cu veneraţie – în „palatul ceresc”, vaginul.
Protocolul precizează că aceasta trebuie să se facă „încet şi cu
respect”. Aici este indicată o penetrare superficială, care stimulează
mai ales clitorisul femeii şi mai puţin glandul – „capul broaştei
ţestoase” – ce nu trebuie să fie expus „marelui reflux”, adică
orgasmului feminin. Abia după ce primul orgasm feminin a apărut,
bărbatul se hrăneşte cu puterea lui şi devine stăpân pe situaţie. Poate
să-şi permită penetrări mai profunde şi energice. Una din schemele
preferate de sexologia taoistă este cu nouă penetrări superficiale şi
una adâncă, acest ciclu repetându-se până când ambii iubiţi sunt
satisfăcuţi.
Jucării sexuale, cheile reuşitei
Atunci când mergeau la o întâlnire amoroasă, bărbaţii chinezi aveau
buzunarele pline cu cadouri – bijuterii şi parfumuri – cu care îşi
seduceau iubitele, dar şi cu diferite „ajutătoare”, precursoarele
produselor pe care le găsim din abundenţă la sex shopuri în zilele
noastre, dar pe care nu le folosim cu atâta iscusinţă. Biluţe cu
clopoţei pe care le introduceau în vaginul iubitei pentru a le amplifica
senzaţiile şi pentru a scoate un sunet incitant; inele de fildeş şi
panglici colorate pentru a-şi fixa baza penisului şi a-şi menţine
erecţia cât mai fermă; uleiuri pentru pofte trupeşti – toate impregnate
cu plante aromatice care măresc circulaţia sangvină în zonă. Femeile
foloseau frecvent penisuri artificiale, numite eufemistic „Domnul Kuo”.
Kuo este un nume comun în China, iar aceste ajutătoare erau garnisite cu
panglici cu care se legau de gleznă, pentru a putea fi utilizate mai
uşor.
Sursa: puteredefemeie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu